Hai, lasă, se întâmplă și la case mai mari!” spuse Costea cu un aer vinovat, privind-o pe Lera. „A fost doar o singură dată, promit că nu se va mai repeta niciodată.” Fata privea absent într-o parte, dar nu putea ierta așa ceva.

Ea și Costea erau împreună de un an. Lumea îi considera cel mai frumos și îndrăgostit cuplu. Din prima zi fuseseră de nedespărțit.

La doar o săptămână după ce au început relația, Costea s-a mutat la ea. Lera locuia într-un apartament moștenit de la mătușa ei. Aceasta fusese căsătorită cu un profesor și, în timpul căsniciei, reușiseră să își cumpere un apartament spațios cu trei camere, aproape de centrul capitalei.

Însă nu reușiseră să aibă copii. Așa că, în final, mătușa i-a lăsat apartamentul Lerei, singura nepoată, fiica fratelui ei. Un cadou foarte bine-venit la momentul potrivit.

Lera terminase liceul și intrase la buget la una dintre universitățile din capitală. Camerele de cămin erau o problemă, iar apartamentul primit pe neașteptate i-a fost de mare ajutor. Costea era și el student la aceeași universitate, dar la taxă.

Amândoi erau veniți din provincie. Doar că părinții Lerei erau muncitori obișnuiți, pe când familia lui Costea – niște mici oameni de afaceri. La început, părinții lui nu o primiseră cu brațele deschise pe fată, dar, cu timpul, Lera le-a câștigat încrederea. Sau cel puțin așa credea ea.

După un an de locuit împreună, cei doi au decis să se căsătorească. La început, voiau doar să semneze actele și să sărbătorească discret cu familia. Nu aveau bani pentru o nuntă mare. Însă, când au discutat cu părinții lor, părinții lui Costea au insistat ca nunta să fie organizată ca la carte: un restaurant bun, un prezentator scump, o limuzină și mulți invitați. „Avem o mulțime de rude,” spunea mama lui Costea.

„Ne vor aduce atâția bani, încât cheltuielile se vor acoperi cu vârf și îndesat.” Părinții Lerei au tăcut cu modestie. Singura rudă apropiată, adică mătușa care îi lăsase apartamentul, murise de mult.

Dar nu voiau să se facă de râs. Și, cum Lera era singurul lor copil, au decis să ia un credit pentru nuntă.

Atât părinții, cât și mirii s-au apucat de organizare. Lera, ca să economisească banii părinților, a decis să-și facă singură machiajul și coafura. Și-a comandat și rochia de mireasă de la o cunoscută care se oferise să o coasă la un preț rezonabil.

În toată alergătura dintre probe, cumpărături și facultate, Lera nici nu și-a dat seama când Costea începuse să se îndepărteze de ea. „E și el stresat,” se liniștea ea. „Are și el multe pe cap cu nunta.”

Cu câteva zile înainte de nuntă, Lera a fost scutită de ultimele două cursuri. Bucuroasă, a decis să treacă pe la croitoreasă, iar apoi să meargă acasă mai devreme, ca să-i pregătească lui Costea o cină romantică.

Când a ajuns, spre surprinderea ei, cineva era deja în apartament. Intra înăuntru și vede haine aruncate peste tot. Din dormitor se auzeau sunete… pe care nu voia să le recunoască.

Rugându-se în gând să nu fie ceea ce credea, Lera a deschis ușa dormitorului. Dar nu, sfinții nu au ajutat-o. Logodnicul ei se tăvălea prin pat cu o colegă de facultate.

Nici măcar nu au observat-o imediat. Iar când au văzut-o… nici măcar nu s-au oprit.

Lera a ieșit în sufragerie. După câteva minute, Costea a venit fugind, butonându-și pantalonii.

— Lera, nu e ceea ce crezi.

— De unde știi ce cred? Pleacă!

— Lera, hai să vorbim…

— Pleacă!

— Bine, plec, dar o să regreți.

— N-ai idee cât regret că am fost vreodată cu tine.

Costea a ieșit. Lera a plâns toată noaptea, dar dimineața a reușit să se ridice și să plece la cursuri. La intrarea în facultate, Costea o aștepta.

— Lera, hai să vorbim. Tu nu mai aveai timp de mine în ultima vreme, erai ocupată cu nunta… Am cedat, dar asta nu înseamnă nimic!

— Jur, nu se va mai întâmpla niciodată. — Părea sincer. — Lera, eu te iubesc doar pe tine!

Fata nu a crezut nicio vorbă. Își amintea cum el nici măcar nu s-a oprit când l-a prins în pat.

— Așa deci, vrei să fii mândră? — vocea lui Costea s-a înăsprit. — Dar părinții tăi? Ei s-au băgat în datorii pentru nunta ta. Vrei să anulezi totul?

— Oricum e totul plătit. Nu știu tu ce faci, dar eu la banchet mă duc cu prietenii mei.

— Ce nemernică ești! — i-a scăpat Lerei.

A rezistat cu greu la propria nuntă, ascunzându-și emoțiile. Costea, în schimb, se distra de minune.

Când au ajuns acasă, el a pregătit o grămadă de bani și i-a dat părinților lui.

— Dar și ai mei au contribuit! — a protestat Lera.

— Și ce dacă? — a rânjit soacra. — Oricum darurile au venit de la ai noștri. Ce să fi dat sărăntocii tăi? Un fier de călcat?

Toți trei au râs. Apoi, mama lui Costea s-a întors spre ea:

— Mâine să-l treci pe Costea la adresă, că e soțul tău acum!

Lera a fost șocată. În noaptea aceea, soțul beat a încercat să o forțeze să-și „îndeplinească datoria de nevastă”.

— Mai încearcă, și-ți sparg capul cu fierul ăsta de călcat! — i-a șuierat Lera.

Câteva zile mai târziu, Costea i-a schimbat yala și nu a mai lăsat-o în casă.

Fata s-a gândit repede și a sunat la numărul lui Valeriu, un avocat pe care îl cunoscuse întâmplător.

— Lera, lasă-mă să te ajut.

După o oră, cu ajutorul unui prieten, Valeriu i-a deschis ușa.

— Costea, tu nu ai niciun drept să fii aici, apartamentul e al Lerei.

— Eu sunt soțul ei!

— Tocmai a depus cerere de divorț. Iar acum, afară.

Câteva luni mai târziu, divorțul a fost oficializat. Costea a dispărut din oraș.

Iar relația dintre Lera și Valeriu a devenit… mai mult decât prietenie.