Vaginism – cauze si simptome

0
142

Vaginism – este o disfunctie sexuala feminina caracterizata prin contractia involuntara a treimii inferioare a muschilor vaginali si a muschilor din jurul vaginului, al muschiului ridicator anal al muschiului pubococcigian, in cazuri severe fiind implicat si muschiul drept abdominal. ( Sexual Disfunction – A guide for Assesment and Treatment , J Wincze and Michael p Carey)

Vaginism – aceste spasme involuntare ale musculaturii vaginale  pot duce la imposibilitatea penetrarii si a realizarii actului sexual. Concomitent poate aparea si contractia muschilor planseului pelvin, anticiparea durerii si implicit fobia (aversiunea) fata de de actul sexual. In absenta altei disfunctii sexuale asociate, dorinta, lubrefierea si orgasmul clitoridian pot fi normale.

Vaginismul este involuntar, femeia nu are nici-un control asupra mecanismului care-l declanseaza. Se intampla involuntar, fara ca ea sa-l poata controla si fara ca ea sa fie constienta de ceea ce se intampla. Cauzele care provoaca vaginismul sunt variate, de obicei este o combinatie de factori fizici si emotionali. Faptul ca aceste cauze nu sunt usor de detectat creeaza  stres si frustrare marita pentru cei doi parteneri.

Vaginism se poate manifesta in orice moment al ciclului sexual al femeii in timpul unui act sexual, dar apare in special in faza de excitatie. Contractia reflexa a musculaturii vaginale face ca raporturile sexuale sa fie dureroase sau chiar imposibile. Pentru a pune diagnosticul de vaginism, clinicianul trebuie sa evalueze si alte tulburari apropiate ca manifestare, tinand cont inclusiv de procesul de somatizare.

Vaginism – simptome

Cele mai intalnite simptome sunt reprezentate de usturime si durere in timpul penetrarii, dificultatea sau imposibilitatea penetrarii, penetrare dureroasa, introducerea durereoasa a penisului, neconsumarea casatoriei ( actului sexual), durerea in timpul actului sexual fara o cauza evidenta; durere in timpul actului sexual dupa nastere, dupa aparitia diverselor boli cu transmitere sexuala, dupa infectia cu candida sau alte infectii urinare, dupa histerectomie, cancer sau diverse interventii chirurgicale in zona genitala, viol, menopauza; dificultatea introducerii unui tampon sau dificultate in a avea un control ginecologic; spasme musculare aparute in alte zone ale corpului ( picioare, in zona lombara) insotite de respiratie agitata in tentativele de a avea un act sexual; evitarea contactelor sexuale datorita durerii sau fricii de esec, mergand pana la fobia(aversiunea) fata de actul sexual si de penetrare.

Vaginism poate fi primar, daca apare chiar la inceputul vietii sexuale sau poate sa fie secundar, dobandit la un moment dat. Daca exista de la inceputul vietii sexuale, femeia nu a putut avea niciodata un act sexual cu penetrare fara durere. Se considera ca vaginismul este secundar (dobandit) atunci cand femeia si-a pierdut capacitatea de a avea un act sexual cu penetrare fara durere.

Vaginismul poate sa fie generalizat sau conjunctural. Cel generalizat se manifesta indiferent de partener, de tipul de stimulare, sau de situatie. Cel conjunctural apare doar in anumite situatii, in cazul anumitor tipuri de stimulare sexuala sau cu anumiti parteneri.

LoPiccolo J. sustine ca vaginismul poate fi cauzat de frica de penetrare si adesea este o tulburare relationata cu o anumita situatie specifica. (LoPiccolo & Stock, 1986, Journal of Consulting and Clinical Psychology). In tarile cu o mentalitate sexuala mai conservatoare, s-a observat o prezenta mai crescuta a vaginism, frecventa variind intre 0.4- 6% dintre femeile active sexual. ( Yasan &Gurgen, 2009)

Cauzele vaginismului nu sunt pe deplin cunoscute. Diverse conflicte intrapsihice legate de actul sexual si de penetrare, o mentalitate mai restrictiva din punct de vedere sexual, lipsa educatiei sexuale, abuzul sexual, frica fata de pierderea virginitatii, absenta unor modele adecvate pot determina aparitia vaginismului primar. In cazul vaginismului secundar pot fi implicate diverse afectiuni inflamatorii (vulvovaginite, candida, boli cu transmitere sexuala), diverse interventii chirurgicale in zona genitala sau poate aparea secundar unei disfunctii masculine sau a problemelor din cuplu.

Este responsabilitatea sexologului sa recomande pacientelor un consult ginecologic pentru a scoate din calcul eventualele disfunctii fiziologice care ar putea cauza durere la penetrare (infectii vaginale, malformatii sau obstructii ale vaginului).  Consultul ginecologic  este necesar pentru a se putea determina procentul de participare al cauzelor de natura fiziologica versus psihica, ce determina aparitia simptomelor de vaginism. Femeile care in copilarie sau in adolescenta au fost molestate, violate, au suferit incest sau au avut anumite traume de natura sexuala sunt mai predispuse la a prezenta simptome de vaginism.

Cercetarile efectuate de psihologul american Lo Piccolo J., indica eficienta urmatoarelor metode pentru tratarea vaginismului:

  • Tehnici de relaxare,  tehnici pentru reducerea anxietatii
  • Dilatare vaginala
  • Desensibilizare progresiva
  • Hipnoza
  • Terapie sexuala orientata pe tratamentul vaginismului

In ciuda faptului ca vaginismul este involuntar si i se poate intampla oricui, multe femei sunt atat de stresate si rusinate datorita faptului ca nu pot avea un act sexual normal incat de cele mai multe ori isi ascund aceasta problema si se simt vinovate si evita sa vorbeasca cu oricine despre aceasta problema. Dar, vaginismul este disfunctia sexuala feminina cu o rata de succes 100-80 % din cazuri.

Dacă v-a plăcut acest articol, alaturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ