Dilema unui medic de la ATI: „În toracele deschis al omului declarat mort, medical, juridic, vedeam inima bătând, rinichiul producând urină, pielea, retina“

0
852

Medicul Dorel Săndesc, preşedinte al Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă, care a condus aproape 15 ani Secţie ATI de la Spitalul Judeţean din Timişoara, vorbeşte deschis despre meseria sa.

Dorel Săndesc este unul dintre cei mai cunoscuţi medici din Timişoara. Este preşedinte al Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă şi ani de zile a fost şeful Secţiei de Terapie Intensivă de la Spitalul Judeţean din Timişoara. Cei apropiaţi lui ştiu că, pe lângă medicină, mai are o mare pasiune: literatura.

Dorel Săndesc a fost invitatul scriitorului Robert Şerban, la lansarea cărţii „Vorbesc în gând cu voce tare”.  Medicul a povestit la librăria La Două Bufniţe aşa cum rareori o face. Dorel Săndesc a dat din casă, adică de pe „front”. „La ATI e ca pe front. Acolo medicii se luptă cu moartea în fiecare zi. Eu trăiesc pe front. Specialitatea e terapie intensivă, reanimare. Ce înseamnă asta? Cele mai grave cazuri din spital, idiferent de etiologia lor, că sunt neurologice, traumatologice, toxicologice, vin la noi cei între viaţă şi moarte.

Cu asta ne ocupăm, la propriu, ne luptăm cu moartea”, a spus Dorel Săndesc.   Revenit de la Bucureşti, unde a ocupat pentru o perioadă destul de scurtă un post de secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, medicul Săndesc a renunţat la şefie. A condus Secţia ATI de la Judeţean, din anul 2002. A rămas însă profesor universitar şi medic specialist la ATI. Dorel Săndesc susţine că are o relaţie specială cu “doamna în negru”.

“Percepţia mea despre moarte s-a schimbat radical de când lucrez la reanimare. Atunci când am intrat, ca marea majoritate, percepeam moartea ca un punct final. Ca un eveniment punctual al unui proces numit viaţă. Aşa o şi scriam în certificatul de deces: data, ora, minutul decesului. Apoi, au apărut nişte lucruri care m-au pus pe gânduri.

Făceam certificatul de deces unui pacient în moarte cerebrală, apoi îl duceam înapoi în sala de operaţie pentru prelevarea organelor, pentru transplant. În toracele deschis al omului declarat mort, medical, juridic, cu certificatul făcut, vedeam inima bătând, vedeam rinichiul producând urină, pielea, retina…Ce e moartea? Totuşi, omul ăsta e mort! Prima concluzie logică, indubitabilă, este că moartea în accepţiunea noastră, cea declarată de noi, este efectiv o convenţie. Noi nu stabilim diagnosticul de deces atunci când tot organismul a încetat să mai aibă procese echivalente vieţii. Stabilim momentul când ştim că nu e posibil ca acel organism să mai revină ca întreg la ceva”, a povestit Dorel Săndesc.

Nu a înviat nimeni din morţi la ATI

Deşi există poveşti despre aşa-zisele întoarceri din moarte, Dorel Săndesc susţine că în îndelungata sa carieră de la Terapie Intensivă niciodată nu s-a întâmplat o revenire la viaţă.   “Pentru pacienţii declaraţi în moarte cerebrală nu mai e posibilă revenirea. Sunt cazuri în care s-au întors oameni de la morgă. Dar nu erau morţi. Erau în comă profundă. E tunelul orange, oamenii care vorbesc de experienţa morţii există, sunt cazuri reale, au un impact teribil…

Tocmai Shakespeare, în genialitatea lui, anticipează conceptul de moarte cerebrală, pentru că îşi pune întrebarea într-un poem: Sunt oamenii morţi când părul şi unghiile încă le cresc în morminte? Asta e convenţia. Atunci era mort când s-a oprit inima iresuscitabil. Acum, se extine. E mort când s-a oprit creierul iresucitabil. E la fel de valabil”, a afirmat Dorel Săndesc.

Medicul este bântuit de întreabări filosofice. Ce este după moarte? Cine poate spune sigur că după moarte nu mai este nimic?

“Din experienţa medicală, mă pot apropia de un concept transcedental. Moartea devine mai mult o poartă, decât . Anestezia este extraordinar de sigură, a progresat teribil, dar în continuare nu ştim cum funcţionează mecanismele anesteziei. S-au scris cărţi. Spre exemplu <anatomiştii în=”” căutarea=”” sufletului=””>. Anestezia se poate să fie cea mai mare descoperire a umanităţii, pentru că ar putea să ne ajute să înţelegem cel mai mare mister: conştiinţa umană – neexplicată încă. Nici ştiinţific, nici paraştiinţific. Nu o putem defini. Nici anestezia nu acţionează pe o anumită structură. Acţionează pe nişte membrane, dar proteinele pe o membrană nu sunt fixe. Văzute cu un microscop extraordinar de mare, ele bat din aripi, mişcă. Energia asta vine de la nişte grupuri de electroni care se mişcă continuu.

Aşa îşi fac funcţia, extraordinar de frumos. Aşa este fizic, nu este metaforă. Bat din aripi. Aşa se menţine conştiinţa. Pare să fie un nor de electroni mişcători. Anestezia îngheaţă temporar acel nor. Poetic spus, avem un nor de electroni îngheţat. Specialiştii în mecanica cuantică spun că ar putea fi conştiinţa doar o lungime de undă, total imaterial. O formă energetică, vibraţie. Dar dacă e vibraţie, e oare ea total dependentă de creierul individului? Unii au spus că ar putea să nu fie. Iar acest corp să fie doar purtătorul temporar al unei unde care transcede.

La un moment dat organismul moare, se stinge, dar ea, vibraţia, rămâne. Deci, eul tău e acolo. Poate că acele lungimi de undă ale noastre sunt singurele care vibrează cu lungimea de undă iniţială, a creatorului. Noi nu suntem doar aţipiştii, care dăm o injecţie de somn – deşi eu am deja o poreclă: Eu vă adorm, eu vă trezesc”, a mai spus Dorel Săndesc.

„Această meserie te face să relativizezi necazurile, să te bucuri că existi în fiecare zi”

Medicul susţine că la reanimare şi-a dat seama că oamenii sunt nefericiţi pentru că nu ştiu că sunt fericiţi. “La reanimare, ajungi să te ruşinezi de falsele tale probleme existenţiale. Mă sună nevasta şi îmi spune că s-a spart acoperişul, că nu merge televizorul sau maşina. Îi spun, vino la reanimare să vezi ce înseamnă necazul. Această meserie te face să relativizezi necazurile, să te bucuri că existi în fiecare zi”, a afirmă Săndesc.   La secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă nu există democraţie.

Este cea mai mare dictatură. “Este ca în armată. Până aici e democraţie, de aici încolo e anestezie. Acolo nu merge decât pe piramidă şi pe ordin. În situaţiile de acolo, trebuie cineva să ia o decizie. Nu votăm democratic. Cineva îşi asumă. Şi îşi asumă şi riscul să meargă prost. Trebuie să existe un căpitan, care trebuie să aibă şi sânge rece, să transmită panică. E front continuu”, a conchis Dorel Săndesc.

sursa: http://adevarul.ro

Dacă v-a plăcut acest articol, alaturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook  si grupului facebook .

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ