Uniatismul [greco-catolicismul] din Transilvania, o încercare de dezbinare a poporului român

0
179

Scurt fragment din carte:

      
        „Cele douã mari Biserici de astãzi, Biserica Ortodoxã şi Biserica Romano-Catolicã, au fost Biserica cea Una în Hristos până în 1054. Separaţia între Apus şi Rãsãrit şi-a avut cauzele ei în pretenţiile de jurisdicţie universalã ale papilor asupra întregii creştinãtãţi. Aceste pretenţii, afirmate tot mai accentuat din secolul al IX-lea, au dus la despãrţirea oficialã a Bisericii Apusului de cea a Rãsãritului, prin nefericitul act de la 1054. Anatema aruncatã de cardinalul Humbert la 16 iulie 1054, în numele papei Leon al IX-lea (1040—1054), pe altarul catedralei Sfintei Sofii din Constantinopol, prin care se afurisea patriarhul Mihail Cerularie (1043—1058) şi întreaga Bisericã Ortodoxã, a fost întemeiatã implicit pe ideea necreştinã şi fărã temei în revelaţia Sfintei Scripturi cã Biserica Ortodoxã, nerecunoscând primatul papal de jurisdicţie asupra Bisericii universale a Domnului Hristos, se aflã într-o eroare atât de mare, încât ea nu mai poate dobîndi şi asigura mântuirea credincioşilor ei.
       Trãgînd toate consecinţele din ideea eronatã cã Biserica Romano-Catolicã este singura Bisericã universalã, papalitatea a depus, de la 1054 în continuare, neîncetate eforturi spre a impune Bisericii Ortodoxe admiterea primatului papal de jurisdicţie. Neînvãţând nimic din faptul cã încercarea de impunere a primatului papal a fost cauza despãrţirii şi în loc sã caute refacerea unitãţii prin înlãturarea acelei cauze a dezbinãrii, Biserica Romano-Catolicã a crezut cã poate reface unitatea prin mijlocul prin care a sfâşiat-o, încercând sã impunã şi ortodocşilor primatul papal cu sila. Ea a pornit, astfel, în încercarea de refacere a unitãţii pe o cale greşitã, care a adâncit şi mai mult dezbinarea.”
Sfintul Paisie de la Neamt (+1794)
“Au ereticii sunt rimlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfinta noastra Biserica ii afuriseste pe dinsii. Si pe care Sfinta Biserica ii afuriseste si eu, impreuna cu Biserica, fiul ei fiind, ii afurisesc.”
“Iara preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stapinirea papii, savirsea aceasta mare taina a Botezului, fara de nici o impiedicare sau indoire, ca pre o prea de nevoie la mintuirea omului”, iar despre uniati: “Ca pentru alte rataciri si erezii rimlenesti, ce nu se cuvine de acum sa-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele rimlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mintuire? Nicidecum. Numai pentru Botez iti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mintuire.”
Unia[greco-catolicismul] este o aschie desprinsa de la Sfinta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica rimleneasca. Unia este inselaciunea diavolului, ce-i vaneaza pe cei nesocotiti intru pierzanie. Unia este un lup rapitor de suflete in piele de oaie. Unia este veninul aducator de moarte, in chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mladita inainte-mergatoare a antihristului, ce ademeneste cu magulire pe cei mai nestiutori intru pierzanie. Unia este prapastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vindut Credinta Pravoslavnica
Unia este ca si rimlenii eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt rimleni, cind toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au calcat in picioare si pe cele rimlenesti le-au adoptat, zicind cu nerusinare, precum ca Duhul Sfint purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevaratului eretic … aceluia i se inchina si, in loc de Hristos, pe el de capetenia bisericii il au.”
“Un asemenea juramint, adica anatema, asupra celor ce se impotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici [Ortodoxe], este pusa de patriarhii Rasaritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pina la sfirsitul lumii va ramine tare si neclatita si nedezlegata cu darul lui Hristos.” (Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. II, Chisinau, 1999, p.49)

Acțiunile represive ale generalului austriac Adolf Nikolaus von Bukow împotriva populației române ortodoxe din Transilvania

Primăvara anului 1761 a marcat o nouă etapă în istoria neamului românesc din Ardeal.

Atunci, Curtea de la Viena îl trimitea în Transilvania pe generalul Adolf Nikolaus von Bukow, numit comandant militar și guvernator al Transilvaniei, funcție pe care acesta a îndeplinit-o timp de trei ani, până la moartea sa.

În calitate de comandant militar al Transilvaniei, von Bukow a pus în aplicare măsurile de represiune dispuse de Curtea de la Viena, măsuri îndreptate cu precădere împotriva românilor ortodocși din sudul Transilvaniei, ordonând închiderea și distrugerea mănăstirilor ortodoxe.

Acțiunile sale au avut ca urmare valurile de emigrări din Transilvania în afara arcului carpatic, din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea.

Adolf Nikolaus von Bukow

Adolf Nikolaus von Bukow

Generalul a initiat o acţiune de represiune cruntă şi sistematică.El a declansat o anchetă pentru a afla care dintre români s-au declarat contra uniaţiei până la 1 aprilie 1761. Ancheta s-a făcut de comisii alcătuite din funcţionari subordonaţi generalului, asistaţi de către doi preoţi uniţi. Preoţii uniţi uzau de tot felul de mijloace pentru a determina măcar câţiva oameni să se declare pentru uniaţie. Cu toate acestea, aproape pretutindeni în Ardeal poporul român s-a declarat ortodox.

Rezultatul nefavorabil al anchetei l-a făcut pe general să schimbe promisiunea în privinţa bunurilor bisericeşti şi să refuze a atribui ortodocşilor bisericile lor, pe motiv că religia ortodoxă nu e receptă (recunoscută), ci numai tolerată.

Dacă până la Bucow, românii nu putuseră să fie siliţi să accepte unirea cu Roma, „Comisia de dezmembrare” care lucra la Sibiu sub preşedinţia lui Bucow pe baza anchetei din aprilie-mai 1761, i-a înscris pe o parte din ei ca uniţi.

Aceste înscrieri s-au făcut după bunul plac, fără a ţine cont de voinţa românilor, iar generalul i-a ţinut cu forţa în uniaţie.

 

Episcopul catolic Bajtay s-a îngrozit de măsurile generalului Bucow, când acesta a declarat că va extermina pe toţi românii din ţinutul Bistriţei, fiindcă nu voiau să primească uniaţia. „M-am cutremurat la propunerea Excelenţei sale, a d-lui baron de Bucow, care voia să detaşeze un corp de 2000 de soldaţi regulaţi, contra districtului amintit, pentru a-i masacra pe toţi, fără a-i distinge pe cei vinovaţi de cei nevinovaţi.”

„De aceea, pe drept cuvânt s-a putut spune că adevăratul întemeietor al Bisericii Unite din Ardeal a fost acest general austriac, cu tunurile şi cu dragonii săi.” (Părintele Dumitru Stăniloae).

Cu toate acestea, românii au stat tari în credinţa cea dreaptă.

Comisia de dezmembrare a trebuit să înscrie marea majoritate a poporului român ca ortodoxă.

Prigoana împotriva românilor ortodocşi a continuat şi după „dezmembrare.”

Halmagy consemnează la 16 iunie 1763:

Preoţii uniţi umblă cu soldaţii, bat pe românii care nu sunt uniţi; aceştia fug în munţi, dar de lege nu se lasă (exemplul a şase sate din ţinutul Bistriţa), întrebaţi ce e unirea, ei zic că nu ştiu. „Ce credeţi?” „Ca cei din ţară”, răspund ei (ca cei din Principatele Române, adică)”

Majoritatea poporului român din Ardeal a rămas ortodoxă. Greco-catolicismul cu tot ceea ce a însemnat acesta: uciderea, torturarea celor care nu acceptau să se unească cu Roma, dărâmarea, incendierea, distrugerea bisericilor şi mănăstirilor ortodoxe sau luarea a aproape tuturor celor rămase de către uniţi, nu i-a îndepărtat pe români de la legea românească (Ortodoxia).

Poporul român din Transilvania a cunoscut pe pielea sa, în masă, ca nicăieri în altă parte a lumii, practica mijloacelor inchiziţiei.” (Părintele Dumitru Stăniloae).

Grănicerizarea

La propunerea lui Bucow, Maria Tereza a admis organizarea de regimente grănicerești care urmau să fie formate din uniăți. Ei erau declarați oameni liberi și scutiți de impozite; în plus primeau și o mică diurnă. Însă la depunerea jurământului două batalioane au întors armele împotriva lui Bucow. Bătrânul care i-a instigat, Tănase Todoran din Bichighiu, în vârstă de 100 de ani, a fost tras pe roată. Complicii lui au primit sute de lovituri cu biciul iar alții au fost spânzurați. În Cugir 264 de familii ortodoxe au fost înlocuite cu 99 de familii din alte sate. În Jina, 65 de bătrâni au fost întemnițați pentru că i-au sfătuit pe tineri să nu consimtă la grănicerizare. În 1765 au plecat din sat 335 pribegi. În Tohan (Brașov) preotul din sat împreuna cu alți credincioși au fost siliți să plece, ei întemeind Tohanul Nou. Țăranii liberi din Țântari (azi Dumbrăvița-Brașov) au devenit iobagi. Alte emigrări au avut loc din Vestem-Sibiu, Breaza-Făgăraș, Șinca Veche-Făgăraș.

Edictul de toleranță

În toamna lui 1781, împăratul Iosif II a dat așa-numitul Edict de Toleranță prin care se interzicea asuprirea cetățenilor pe motive de credintă. Se îngăduia oricărei confesiuni, dacă avea 100 de familii, să-și zidească biserică, să întrețină preot și învățător. Necatolicii nu mai erau obligați să ia parte la slujbele catolicilor sau să plătească taxe preoților catolici. Era admisă și trecerea de la o confesiune la alta. Dar la scurt timp – 16 ianuarie – împăratul își dă seama de riscurile pierderii uniației și revine asupra deciziei, încât nu se mai putea trece la Ortodoxie. În 20 august 1782 da o Patenta de Unire prin care era interzis prozelitismul înțelegându-se prin aceasta convertirea la Ortodoxie.

Monahismul ortodox în Transilvania celei de-a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea și actiunile distructive ale generalului Adolf Nikolaus von Buccow

Creștinismul răsăritean a fost, de-a lungul istoriei, un element caracteristic al românilor transilvăneni.

În ciuda tuturor încercărilor de catolicizare și calvinizare, încheiate prin unirea de la 1700, românii au rămas majoritar ortodocși.

Conștiința apartenenței la ortodoxie și-au păstrat-o însă și după evenimentul „unirii”, mulți dintre ei necunoscând nici măcar că au fost făcut uniți de către parohii lor.

Așa se face, spre exemplu, că unul dintre motivele înființării celui de-al doilea regiment de graniță de la Năsăud a fost tocmai sporirea numărului de aderenți la uniație.

Un mare merit în păstrarea legii strămoșești l-a avut în mod cert și monahismul, care, la acea vreme era destul de bine organizat.

În condițiile începutului luptei între unire  și dușmanii ei, care, după cuvintele lui Iorga, va cuprinde „în învălmășagul ei mai mult ori mai puțin pe toți românii” , și a apostaziei unor preoți pentru niște promisiuni de mai bine,  ei au rămas dârji.

Singuri și neavând ce pierde în afară de bunul lor cel mai de preț, mântuirea, s-au dovedit a fi precum niște stânci, viața lor fiindu-le pildă și oamenilor simpli care le-au urmat exemplul.

Urmările au fost crunte. După mai bine de o jumătate de veac în care au constituit nucleul rezistenței, călugării vor deveni ținta atacurilor imperiale, care îl vor avea drept făptuitor pe generalul Bucow.

Acesta va distruge aproape toate mănăstirile ortodoxe din Transilvania  (în concepția istoricilor existau cca. 200 astfel de mănăstiri).

Monahii care adesea au preferat moartea decât părăsirea locașului de nevoință au murit adesea, fiind dați pradă flăcărilor care ardeau locașurile, majoritatea din lemn.

Jertfa lor supremă a fost apoi mereu privită cu evlavie și cinstită de românii transilvăneni.

Din păcate însă astăzi, oameni mânați de o ranchiună nejustificată care refuză să vadă și să înțeleagă niște realități istorice, contestă valoarea monahsimului în acea vreme și cruzimea actului lui Buccow.

 

În ceea îl privește pe Buccow, acesta nu a fost așadar un om care a acționat forțat fiind de niște împrejurări care nu-i permiteau o alternativă, ci un tiran crud și sângeros.

Observăm așadar că, în ciuda tuturor dorințelor de discreditare a monahismului ortodox transilvănean al secolului al XVIII-lea și de formare a unei imagini false și deformate despre el, acesta rămâne un pilon al apărării „Legii sfinte” și o oază de spiritualitate și cultură autohtonă de mare valoare.

Dacă v-a plăcut acest articol, alaturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ