Petitie: „SOLIDARITATE CU RADU GYR. Cerem Primariei Cluj Napoca sa nu schimbe numele strazii Poetului Inchisorilor.”

0
75

semneaza petitia : https://petitieonline.net/petitie/09206149

Către: Primăria Municipiului Cluj Napoca Domnule Primar, Domnilor Consilieri locali, Am luat cunoștință cu surprindere și indignare de proiectul de hotărâre prin care urmează a fi schimbată denumirea străzii Radu Gyr din Municipiul Cluj Napoca, în urma solicitării Ministerului Afacerilor Interne şi intervenţiei Institutului Național pentru Studiul Holocaustului în România “Elie Wiesel”, intervenţie pe care noi o considerăm abuzivă si neîntemeiată.

În numele Fundaţiei “Ion Gavrilă Ogoranu”, înfiinţată la iniţiativa luptătorilor anticomunişti care au supraviețuit represiunii, având ca obiect de activitate, conform statutului, “cinstirea şi păstrarea vie a memoriei luptătorilor pentru libertatea şi demnitatea naţiunii române în decursul deceniilor de represiune prin care a trecut România în ultimul secol”, vă comunicăm poziția noastră argumentată, pe care o supunem atenției Consiliului Local privitor la proiectul hotărârii de schimbare a numelui străzii Radu Gyr cu numele artistului maghiar Szervatiusz Jeno.

Ne solidarizăm, pe această cale, cu poziţia adoptată în acest caz de preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, dl Octav Bjoza, subsecretar de stat în cadrul Secretariatului de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor anticomunişti. Poetul Radu Gyr a intrat deja în conștiința națională ca “poet al pătimirii“ în închisorile comuniste. Opera poetulului Radu Gyr are o valoare artistică incontestabilă, confirmată şi prin faptul că poetul a fost de mai multe ori laureat al Societății Scriitorilor Români, Institutului pentru Literatură și Academiei Române.

Dar poate cea mai importantă contribuţie a operei lui Radu Gyr este suportul moral constituit de poeziile sale pentru mii şi mii de deţinuţi politici. Mulţi dintre ei au mărturisit, în volumele de memorialistică publicate, că, în lungii ani de suferinţă şi deznădejde, creaţiile zămislite de Radu Gyr în infernul concentraţionar, transmise din om în om prin viu grau sau prin alfabetul Morse, au constituit hrana sufletească şi sprijinul care i-a ajutat, alături de rugăciune, să supravieţuiască.

Intervenţia INSHR-EW pare cu atât mai suprinzătoare, cu cât este de notorietate faptul că poetul Radu Gyr, în calitatea sa de Director General al Teatrelor din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, a dispus înfiinţarea în Bucureşti, în septembrie 1940, a Teatrului Evreiesc Baraşeum, singurul teatru evreiesc din Europa care a funcționat în tot restul anilor celui de-al Doilea Război Mondial. După cum declara şi la procesul din 1945, motivul pentru care Radu Gyr a luat această iniţiativă a fost situaţia deosebit de grea a artiştilor evrei, care – în baza unei decizii a guvernului legionaro-antonescian nu mai puteau fi salariaţi ai teatrelor existente. Astfel, acestor oameni li s-a oferit o posibilitate de trai şi de afirmare a spiritului artistic.

Povestea condamnării lui Radu Gyr, împreună cu alţi scriitori şi ziarişti, în procesul intentat în 1945 de guvernarea comunistă instaurată de ocupantul sovietic, constituie subiectul unuia dintre cele mai dramatice episoade din filmul “Memorialul Durerii”, producţie a Televiziunii Române, având ca autoare pe prestigioasa realizatoare TV Lucia Hossu Longin. În filmul documentar „Demonul din calimara” este dezvăluită, în toată monstruozitatea sa, farsa juridică înscenată de comunişti în acest proces politic, un proces al delictului de opinie, montat în contradicţie cu normele legale şi constituţionale din acel moment. O mare parte a vieţii lui Radu Gyr a fost petrecută în închisorile regimurilor totalitare ce au întunecat trecutul recent al României.

În 1938-1940 el a fost deţinut politic în lagărul de la Miercurea Ciuc, după care, în 1941, a fost condamnat din nou de regimul lui Ion Antonescu. În 1945, poetul a făcut obiectul unui nou proces politic, alături de alţi scriitori şi jurnalişti acuzaţi de guvernul comunist instaurat de ocupaţia sovietică pentru literatura şi activitatea lor ziaristică. Pentru a putea înţelege mai bine contextul în care s-a desfăşurat acel proces şi caracterul său ilegitim şi abuziv, vom apela la consideraţiile jurnalistului de origine evreiască Teşu Solomovici, publicate în ziarul Ziua, material republicat anii trecuţi pe site-ul Ziarişti Online: “Decretul-lege din 21 aprilie 1945 legifera o invenţie comunistă satanică: “Tribunalul Poporului”.

O instanţă specială de judecată, neexistentă până atunci, care va deveni principala armă de exterminare a “elitelor burgheze”. Reputatul istoric Dinu C. Giurescu, în cartea “Uzurpatorii”, arată că acest lucru a fost posibil datorită guvernului impus prin ultimatumul şi şantajul exercitat de A. Vîşinschi în numele lui Stalin. Guvernul Petru Groza, de la 6 martie 1945, a făcut posibil ca administraţia centrală şi teritorială, poliţia, jandarmeria, armata, informaţiile şi comunicaţiile să fie controlate de Partidul Comunist Român. Sarcina trasată de Stalin stipula clar: trei ani pentru comunizarea României şi nimicirea definitivă a “duşmanilor poporului”. (…) “Printre cei dintâi vizaţi de noile organisme au fost ziariştii.

Mai ales aceia care, prin scris şi atitudini publice, s-au plasat între factorii de reală influenţă. Aceia care au condus marile cotidiene – «Universul», «Curentul », «Porunca Vremii», «Gândirea » – au fost consideraţi responsabili ai naţionalismului, legionarismului, susţinători ai hitlerismului şi fascismului. Ei au primit etichete de antisemiţi, antisovietici, antidemocraţi şi au fost judecaţi drept criminali de război“, scrie [cercetătorul] Ioan Opriş. Au fost introduse noi principii diriguitoare, între care abolirea prezumţiei de nevinovăţie: de vreme ce erai arestat, erai vinovat. Dreptul la apărare devenise o simplă formalitate, iar sentinţa se hotăra de regulă, înaintea procesului, în timpul anchetei. Astfel, toate principiile de bază ale Justiţiei româneşti, care răspundeau standardelor europene ale vremii, erau răsturnate – scrie Giurescu.”.

( Sursa: http://www.ziaristionline.ro/2011/03/27/tesu-solomovici-despre-procesul-ziaristilor-nationalisti/ )

În aceste condiţii, considerăm că ar fi aberant ca, în România anului 2017, la 27 de ani de la căderea comunismului, într-o ţară membră NATO şi UE, consiliul local al celui mai mare oraş din Transilvania să ia o decizie pe baza tezelor susţinute, în urmă cu 72 de ani, de reprezentanţii Partidului Comunist Român, la ordinele ocupantului sovietic. De altfel, măsura de înlocuire a numelui poetului Radu Gyr acordat străzii din Cluj Napoca se află în contradicţie flagrantă cu un act normativ (iniţiat de grupul PNL), recent adoptat de Parlament şi promulgat de Preşedintele Klaus Iohannis.

Este vorba de Legea nr.127 din 30 mai 2017 pentru instituirea Zilei naţionale de cinstire a martirilor din temniţele comuniste, în a cărei expunere de motive, poetul Radu Gyr este menţionat, alături de Mircea Vulcănescu, Iuliu Maniu, Nicolae Steinhardt, Tertulian Langa, Richard Wurmbrandt şi alte nume mari, ca unul dintre martirii închisorilor politice comuniste cărora le este închinată această zi. (Sursa: https://www.agerpres.ro/politica/2017/05/30/legea-prin-care-14-mai-devine-zi-nationala-de-cinstire-a-martirilor-romani-din-temnitele-comuniste-promulgata-18-28-58 )

Este evident că retragerea numelui lui Radu Gyr acordat străzii din Cluj, sub acuzaţia de a fi fost “criminal de război”, contravine flagrant actului normativ sus menţionat. Domnule Primar, Domnilor Consilieri locali, Ţinând cont de cele arătate în această petiţie, vă solicităm să nu aprobaţi hotărârea de modificare a denumirii străzii Radu Gyr. Numele celui care a devenit simbolul transfigurării artistice a suferinţei în închisorile politice comuniste trebuie să rămână la locul său, ca un act de dreptate în faţa Istoriei şi a viitorului Naţiunii române. Stă în puterea dumneavoastră să arătaţi că administraţia publică a municipiului Cluj Napoca se află în mâna unor oameni demni, călăuziţi în activitatea lor de respectul pentru Adevăr şi valorile naţionale. Cu deosebită stimă, Coriolan Baciu Preşedintele Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu

S-au alăturat petiţiei, susţinând-o: Dan Puric – actor
Lucia Hossu Longin – preşedinte Fundaţia Memorialul Durerii Marius Oprea – istoric Zoe Rădulescu – preşedinte de onoare al Asociaţiei Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei
Manuela Hărăbor – actrița

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ