8 MARTIE – sărbătoare cu origini evreieşti. Care este sărbătoarea femeii creştine?

0
345

Ziua de 8 Martie a fost propusă în 1910, de Clara Zetkin (1857-1933), ca zi dedicată femeii, care să fie sărbătorita la nivel internaţional, la aşa-numita Conferinţă a Femeilor Socialiste de la Copenhaga.

Prima sărbătorire a femeii la 8 martie, a avut loc în anul următor. Cu toate că 8 martie este numită “ziua internaţională a femeii”, această zi nu a fost sărbătorita oficial decât în ţările din fostul „lagăr socialist“.

De ce 8 Martie?

Unul dintre motivele cel mai des invocat este că în această zi avuseseră loc mai multe demonstraţii revendicative ale „femeilor muncitoare“, începând cu o greva a ţesătoarelor new-yorkeze din 1857.

Însă, diac. prof. dr. Andrei Kuraev pornind de la originea evreiască a Clarei Zetkin, susţine că aceasta a propus ziua de 8 martie pentru că s-a gândit la sărbătoarea Purim care rememorează anual un cumplit masacru (după tradiţie, 75.000 de morţi – bărbaţi, femei şi copii) întreprins asupra poporului persan de iudeii aflaţi în exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, Estera, devenită întruchipare biblică a “eroismului“ feminin evreiesc. El susţine că Esterei îi este închinată cea mai veselă sărbătoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Astfel, în viziunea sa, ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slavi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purimul.

8 Martie – o sărbătoare necreştină

Ortodoxia nu a asumat ziua de 8 martie ca zi închinată femeii. Dacă ar fi să vorbim de o zi pe care Ortodoxia o închină femeilor, acesta este Duminica Femeilor Mironosiţe, a treia duminică după Învierea Domnului. Femeile Mironisiţe sunt cele care au urmat, au slujit lui Hristos atât înainte cât şi după moartea Sa şi au vestit pentru prima dată că El a înviat din morţi. Potrivit Sfintei Scripturi, ele au plecat de la mormânt „cu frică şi cu bucurie mare ca să vestească ucenicilor Lui“ (Matei 28, 18). „Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat zicând: Bucuraţi-vă!“ (Matei 28, 9). Cu aceste cuvinte întâmpină Biserica femeia.

De ce nu trebuie sărbătorită ziua de 8 martie

Cu toţii ştim că 8 Martie este “ziua internaţională a femeii”. De asemenea ştim că femei sunt în toate ţările lumii. Cu toate acestea, în ultimii ani ne-am dat seama că această zi se serbează doar în ţările fostei URSS şi în unele ţări foste socialiste. De ce în celelalte ţări nu se serbează această zi? 8 Martie nu e ziua femeii, ci a unui tip de femeie – a femeii-revoluţionar. Iată de ce în ţările unde mişcarea comunista nu a prins rădăcini, această sărbătoare nu s-a păstrat.

De ce însă ziua femeii-revoluţionar a fost pusa pe 8 Martie? Cine din liderii mişcării a fost concediat? Cine a fost arestat? Cine din ei s-a născut în această zi? Nici un raspuns… De aici reiese că motivele creării acestei sărbători nu au fost istorice, sociale sau publice. Ceva personal se asocia la fondatorii acestei sărbători cu această dată. O dată ce motivele au fost personale, ar trebui să cercetam mai îndeaproape persoanele, care de altfel ne sunt cunoscute încă din copilarie.

Numai că abia nu demult ne-am permis să observăm că nu doar apertenenţa la Internaţionala şi ideile revoluţionare erau comune pentru ei, ci şi o legătură etnica. Internaţionala, cum s-a constatat mai tirziu, în mare parte era uninaţională. Este un fapt fără de care nu se poate vorbi despre mişcarea revoluţionară din Europa sfârşitului de secol 19 – începutul secolului 20. Anume evreii au ridicat popoarele împotriva “lumii violenţei” şi au propus ca ea să fie “distrusă din temelie”.

Instinctul mitic al revoluţiei pune întrebarea astfel: “Au fost în istorie femei care au ridicat poporul în lupta contra tiraniei şi au avut succes?” Rugând un european să dea un nume de femeie-lider, el negreşit va răspunde: Ioana d’Arc. Dar Clara Zetkin e evreică şi pentru ea mai familiare sunt asocierile cu evenimentele din istoria poporului său. Pentru evrei Ioana d’Arc se asociază cu Estera din istoria biblica. De acea, atunci când Partidul a pus problema înfiinţării unei sărbători feminine, Clara Zetkin şi-a adus aminte de Estera.

Cu multe secole în urmă Estera şi-a salvat poporul de mânia unui tiran. Istoria aceasta este prezentă nu numai in Biblie. Esterei îi este închinată cea mai veselă sărbătoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Ea se serbează la sfârşitul lunii februarie – începutul lui martie. Această sărbătoare nu are o data fixă (ca si Paştele creştin) şi e posibil ca în anul când s-a înfiinţat “ziua internaţională a femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie.

A schimba în fiecare an data ar fi fost incomod, de aceea s-a hotărât ca ziua femeii-revoluţionar să se serbeze aparte de Purim. Indiferent de aceasta însă, în fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purimul. Numai că în acea zi au fost nimiciţi 75.000 de oameni – elita ţării, din imperiul persan.

Cum se poate sărbători o zi de macel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sărbătoare în special pentru copii ( unde se cânta, se joacă, iar Talmudul recomanda celor maturi chiar să bea băuturi spirtoase pâna nu mai deosebesc diferenţa dintre expresiile “blestemat fie Aman” şi “binecuvântat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii. Nu a fost o bătălie (cum încearcă unii să explice), în care şi evreii şi perşii să se lupte cu armele în mână, ci anume un măcel.

Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice, doar că înţelegerea evenimentelor petrecute în cartea Estera este diferită în creştinism şi iudaism. Creştinismul vede în aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Său să fie nimicit de duşmanii perşi, iar iudaismul vede în toate popoarele un duşman, care ar trebui să fie nimicit asemenea perşilor.

Exista în istoria gândirii iudaice o părere precum că toate popoarele sunt ostile evreilor, iar evenimentele Purimului amintesc cum trebuie să se procedeze cu ele.

În creştinism, războaiele şi robia babiloniană din Vechiul Testament sunt înţelese în mod alegoric. În iudaism însă s-a păstrat înţelegerea literală a normelor şi exemplelor vechi-testamentare.

De ce un popor în istoria căruia au fost atâtea suferinţe, care a trecut prin atâtea devastări, sărbătoreşte un masacru care în vechime i-a reuşit?

Internaţionala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: că Purimul e sărbătoarea nimicirii duşmanilor, iar duşmanii Revoluţiei bineînţeles au fost nu numai capitaliştii, ci şi Biserica. În acest caz e lipsită oare de motivaţie presupunerea că în conştiinţa liderilor evrei ai Internaţionalei, mişcarea revoluţionară feminină se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obişnuinţă cu sărbătoarea Purim?

Am scris acest articol nu pentru ca noi creştinii să avem o atitudine neprietenoasă faţă de cei de un neam cu Clara Zetkin, ci pentru a înţelege ce sărbătorim de fapt pe 8 Martie şi pentru a reîntoarce stima faţă de tradiţiile noastre ortodoxe. Motivele Clarei Zetkin sunt evidente… Nu înţeleg de ce noi ar trebui să serbăm Purimul evreilor. N-ar fi timpul să uităm de sărbătorile “roşii”, ostile creştinismului şi de 8 Martie în special? Zi care nu are nimic comun cu femeia creştină.

Care este sărbătoarea femeii creştine?

Creştinismul sărbătoreşte femeia într-un mod smerit, aşa cum se cade. De fapt nici nu e normal să existe o sărbătoare diferenţiată pe sexe, ca din moment ce există o sărbătoare a femeii, logic ar fi să existe şi o sărbătoare a bărbatului, dar aceasta nu este. De aceea credem că femeia este subapreciată atunci cand i se închină o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-şi asigura condiţia de om.

Creştinismul nu sărbătoreşte firea umană, ci cinsteşte nevoinţele lăudabile ale sfinţilor, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, muceniţe sau cuvioase, după nevoinţele lor. Dar exista o zi anume, prin care Biserica cinsteşte femeile împreună, şi anume ziua mironosiţelor, Duminica mironosiţelor, zi în care sunt slăvite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mântuitorul, unele chiar până la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena.

Pentru a înlătura ideea de discreditare a femeii în faţa bărbatului, Traditia le numeşte nu numai sfinte femei, ci şi întocmai cu Apostolii. Oricine vieţuieşte în Hristos, bărbat sau femeie, este mai presus de oricine vieţuieşte după legile lumii căzute, indiferent că ar fi bărbat sau femeie.

Asadar dorim tuturor femeilor: fecioare, căsătorite sau văduve, să urmeze sfintelor femei mironosiţe pe drumul Crucii Mântuitorului, care să le dăruiască focul dumnezeiesc al iubirii sfintei Maria Magdalena şi inima bună a sfintei Veronica, cea care a şters faţa Mântuitorului, ostenită pe drumul Crucii.

O altă mare sărbătoare ce aduce bucurie îndeosebi femeilor (creştine) este Bunavestire, când Fecioarei Maria i se oferă cinstea maximă de a purta în pântece pe Dumnezeu Fiul, Iisus Hristos.

extrase din articolul apărut in revista Ekklesia, semnat de Prof. Dr. Andrei Kuraev

Dacă v-a plăcut acest articol, alaturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook  si grupului facebook .

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ