8 MARTIE – sărbătoare cu origini evreieşti. Care este sărbătoarea femeii creştine?

Ziua de 8 Martie a fost propusă în 1910, de Clara Zetkin (1857-1933), ca zi dedicată femeii, care să fie sărbătorita la nivel internaţional, la aşa-numita Conferinţă a Femeilor Socialiste de la Copenhaga. Prima sărbătorire a femeii la 8 martie, a avut loc în anul următor. Cu toate că 8 martie este numită “ziua internaţională a femeii”, această zi nu a fost sărbătorita oficial decât în ţările din fostul „lagăr socialist“. De ce 8 Martie? Unul dintre motivele cel mai des invocat este că în această zi avuseseră loc mai multe demonstraţii revendicative ale „femeilor muncitoare“, începând cu o greva a ţesătoarelor new-yorkeze din 1857. Însă, diac. prof. dr. Andrei Kuraev pornind de la originea evreiască a Clarei Zetkin, susţine că aceasta a propus ziua de 8 martie pentru că s-a gândit la sărbătoarea Purim care rememorează anual un cumplit masacru (după tradiţie, 75.000 de morţi – bărbaţi, femei şi copii) întreprins asupra poporului persan de iudeii aflaţi în exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, Estera, devenită întruchipare biblică a “eroismului“ feminin evreiesc. El susţine că Esterei îi este închinată cea mai veselă sărbătoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Astfel, în viziunea sa, ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slavi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purimul. 8 Martie – o sărbătoare necreştină Ortodoxia nu a asumat ziua de 8 martie ca zi închinată femeii. Dacă ar fi să vorbim de o zi pe care Ortodoxia o închină femeilor, acesta este Duminica Femeilor Mironosiţe, a treia duminică...

40 de ani de la moartea marelui actor Toma Caragiu

Actorul Toma Caragiu a murit in urma tragicului cutremur din 4 martie 1977, impreuna cu prietenul sau, regizorul Alexandru Bocanet. Cei doi sarbatoreau finalizarea filmului "Gloria nu canta", regizat de Bocanet, in care maestrul Toma Caragiu juca rolul principal. Eii se aflau in locuinta actorului din blocul Continental, situat in strada Colonadelor, in spatele Muzeului Municipiului Bucuresti (Palatul Sutu). Actorul Ion Besoiu, prezent zilnic la operatiunile de cautare a supravietuitorilor din blocul prabusit in care locuise Toma Caragiu, scria in paginile sale de jurnal, in ziua de 10 martie 1977, ca trupurile celor doi, ale lui Toma Caragiu si Alexandru Bocanet, au fost gasite de cascadori la ora 13:10. "Cascadorii Aurel Popescu si Mircea Pascu striga ceva de sus, de pe daramaturi. Buldozerele se opresc. Baietii fac semne. (...) Un ostas coboara si aduce o rama de ochelari turtita. Caramitru baguie: 'Ochelarii lui!'. Incepe sa hohoteasca. Strig la el si pornesc in sus. Sunt doi. Doi oameni imbratisati, doua vieti, doua destine: Bocanet si Toma Caragiu. Au murit din prima clipa. Casa scarilor s-a prabusit peste ei, undeva, la parter. Sunt incremenit. Doar barbia imi tremura. Caut sa ma stapanesc. ('De ce nu i-am pus spectacol in seara aceea? De ce?'). (...) Un actor urias, un om urias, un suflet urias a fost strivit intr-o seara nebuna de un bloc oarecare. Absurd, incredibil", se arata in cartea "4 martie 1977. Secunde tragice, zile eroice. Din cronica unui cutremur", coordonata de Aristide Buhoiu. Actorul Toma Caragiu a fost inmormantat la 11 martie 1977 la...

Scriitorul Gabriel Liiceanu acuza modul in care actioneaza Antena 3

 Scriitorul Gabriel Liiceanu acuza, intr-un text publicat pe platforma contributors.ro, modul in care actioneaza Antena 3, pe care il considera un „canal al jurnalismului infractional”. Si directorul postului, Mihai Gadea, are parte de o descriere releventa. Liiceanu a facut o comparatie intre universul concentrationar din perioada neagra a comunismului si modul in care acum milioane de romani sunt victime ale unor tortionari de tip nou. „Astazi avem televizor, avem profesionisti ai intoxicarii (care-si spun „jurnalisti” sau „moderatori”), iar „victimele” si calaii” nu mai arata nici ele la fel. Astazi, lagarul de reeducare a fost mutat in sufragerie, in fata televizorului, victima sta pe un scaun sau pe o canapea, bea bere sau rontaie snack-uri, iar tortionarul ii suceste creierii instalat pe un ecran. Astazi gadele nu te mai baga cu capul in hardau; astazi el are aerul pios al unui misionar, are indignarea in gat si marile cuvinte ale umanitatii – cinste, adevar, dreptate – pe buze. Astazi, fecalele sunt pregatite pentru a fi inghitite cu creierul. Iar rezultatul este magnific: un post de televiziune transformat in centru de reeducare avariaza, in cateva ore, mintile catorva milioane fata de cele cateva sute, in cativa ani, dintr-un lagar de reeducare. Mai rau: prin ingredientele de tabloid pe care le introduc in noua dieta excrementiala destinata „consumului spiritual” – prin calomnie, linsaj public si senzationalul de mahala –, aceste canale ale jurnalismului infractional produc pe banda, in numele „libertatii de expresie”, victime addicted, care isi revendica portia de drog in fiecare seara. Dupa care, „raspandind in aer...

Nicolae Iorga nu a fost ucis de legionari

,,Nu, categoric nu(;). NICI NICOLAE IORGA ŞI NICI VIRGIL MADGEARU NU AU FOST UCIŞI DE CĂTRE LEGIONARI. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel! Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.) Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917 ( Lenin – Ziderblum – precum şi Stalin – Djugaşvili – sunt evrei!). Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă (;)!… Ba dimpotrivă!… Şi, nota bene: Iorga şi Madgearu au murit asasinaţi de una şi aceeaşi echipă (Traian Boieru)…’’* *)Pasaj din cuvântul public adresat de dr. Radu Mihai Crişan  domnului profesor Ion Marin Almăjan la data de 15.10.2007. Stimate Domnule Profesor ION MARIN ALMĂJAN ÎNTRU DUMNEZEU ÎNAINTE! Îngăduiţi-mi, vă rog, întâi de toate, să vă mulţumesc. Şi s-o fac din întregu-mi suflet. Trăire şi Slujire de adevărat Român!: Aşa vă dezvăluiţi inimii mele. Cuvântul ce-l adresaţi iubiţilor ai Dumneavoastră „prieteni şi tovarăşi de drum, de rug”. Cutremurarea lăuntrică pe care o aţi simţit ori de câte ori...

161 de ani de la dezrobirea romilor. Proprietarilor de ţigani li se oferea o...

La 20 februarie 1856, a fost adoptată Legiuirea pentru emanciparea romilor din Principatul Ţării Româneşti, prin care era desfiinţată robia. O populaţie de 250.000 de romi şi-a câştigat statutul de oameni liberi. Cu doar câteva luni înainte de această dată o lege similară a fost dată şi în Moldova. Data de 20 februarie a fost declarată oficial „Ziua dezrobirii romilor din România” prin legea nr. 28 din 11 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial din 15 martie 2011 Cine sunt romii? Despre locul lor de origine există mai multe teorii: unii specialişti spun că romii ar proveni din Egipt, în timp ce alţii avansează ipoteza venirii lor, în mai multe valuri, din provincia indiană Punjab în urmă cu cel puţin 1.000 de ani. Istoricii cred că majoritatea romilor au pornit spre Europa fugind de turci şi de ciumă. Cercetătorii spun că romii au plecat din India din cauza discriminării castei lor, ei fiind obligaţi să presteze muncile cele mai detestate în societate. Ei au sperat că vor fi promovaţi în ierarhia socială dacă vor lua parte la războaiele din perioada 1001-1026 în Punjab. Răspândirea islamului în regiunea Indiei a declanşat un alt val de migraţie spre Europa şi nordul Africii. Limba romilor, cunoscută mai ales ca limba rromani, romani sau rromanes, face parte din familia de limbi indo-europene, fiind similară cu hindi. Prima atestare documentară a comunităţilor de romi datează din anul 1068, în Imperiului Bizantin, de unde au pătruns în sud-estul şi centrul Europei şi în nordul Africii. Migraţia masivă a romilor în Europa...

Radu Preda: Fără un Muzeu al Comunismului, stafiile trecutului sunt pericole majore pentru societate

Condamnarea comunismului din 2006, de către preşedintele statului, a însemnat un real moment istoric, care, din păcate, n-a făcut istorie pentru că n-a fost urmat de o legislaţie care, printre altele, să retragă gradele şi beneficiile foştilor ofiţeri de securitate, a afirmat Radu Preda, preşedintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în cadrul conferinţei „Pledoarie pentru Muzeul Crimelor Comunismului, de la MNAR. În Germania există o procuratură care se ocupă cu urmărirea criminalilor nazişti şi aducerea lor în faţa instanţei, chiar şi acum, la peste 70 de ani de la terminarea războiului, a mai precizat istoricul. O memorie neasumată ne pune într-un pericol existenţial în prezentul în care noi credem că nu avem nimic de-a face cu ce a fost înainte, a spus Radu Preda, dând ca exemplu situaţia foştilor lucrători ai securităţii care, printr-o halucinantă neasumare a vinovăţiei, se consideră luptători împotriva terorismului şi sunt şi plătiţi cu pensii grase în democraţie. Istoricul avertizează asupra capcanei diabolice în care putem intra nescoţând la lumină stafiile trecutului comunist, trecut care a ras elitele intelectuale, ţărăneşti, aristocrate ale ţării, afectând definitiv funcţionarea normală a societăţii. Tocmai de aceea, un Muzeu al comunismului va reprezenta un real final de etapă. „Nu intrarea în UE, nu intrarea în NATO, ci intrarea în istorie”, a afirmat Radu Preda. Dacă v-a plăcut acest articol, alaturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook  si grupului facebook .

Dezbatere „Cum ne raportăm la trecut? Cultura memoriei în Europa” la Biblioteca Naţională a...

În cadrul conferinţei „Cum ne raportăm la trecut? Cultura memoriei în Europa secolului 21“, scriitorul Andrei Pleşu, alături de ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Cord Meier-Klodt, şi de directorul filialei din România a Fundaţiei Konrad Adenauer, Martin Sieg, au explicat necesitatea asumării responsabilităţii faţă de trecut într-un mod comun, la nivel european, atunci când vorbim de regimurile totalitare. Joi seara, 16 februarie, a avut loc, la Biblioteca Naţională a României din Capitală, dezbaterea „Cum ne raportăm la trecut? Cultura memoriei în Europa secolului 2“, organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Fundaţia Konrad Adenauer, în spaţiul ce găzduieşte expoziţia foto-documentară „Comunismul în România“. La dezbaterea moderată de preşedintele IICCMER, Radu Preda, au luat cuvântul noul ambasador al Germaniei la Bucureşti, Cord Meier-Klodt, directorul filialei din România a Fundaţiei Konrad Adenauer Stiftung, Martin Sieg şi scriitorul Andrei Pleşu. „Expoziţia îşi propune să ofere esenţa a ceea ce ar trebui să fie, nu foarte departe în timp, un Muzeu al Crimelor Comunismului. Suntem conştienţi de misiunea noastră de a ajuta la o bună înţelegere a unei epoci complexe şi sinuoase“, a spus Radu Preda în deschiderea dezbaterii. Peste o sută de panouri care documentează în imagini şi texte de arhivă, precum şi scurte explicaţii istorice despre trecutul recent propun un minim consens referitor la ceea ce nu ar trebui să uităm din perioada comunistă. Expoziţia prezintă secvenţial imagini şi mărturii care acoperă teme precum: ideologia comunistă, cucerirea puterii în România, Securitatea ca instrument al Partidului Comunist, ţărănimea şi...

Învăţăturile ţăranilor români de acum 100 de ani. Cum să-ţi alegi soţia ; „Rachiul...

La începutul secolului trecut, statul român ducea o muncă intensă pentru a-i convinge pe ţărani cât de benefică este ştiinţa de carte. Tocmai de aceea, tinerii din mediul rural care ieşeau de pe băncile şcolii erau încurajaţi să împărtăşească şi celorlalţi din experienţa lor. Astfel au apărut publicaţii precum „Calendarul sătenilor”, o broşură de câteva zeci de pagini scrisă de „mai mulţi feciori de săteni” şi tipărită în anul 1907, care conţinea, pe lângă informaţii detaliate despre şcolile din fiecare regiune, o serie de sfaturi practice culese din viaţa de zi cu zi a ţăranilor. Calendarul începea cu un mesaj către săteni: „Multe mai trage omul în viaţa lui şi în bună parte le trage pentru că nu ştie. De aceea s-au făcut şcoli, ca omul să-şi deschidă capul, să priceapă ce-i bine şi ce-i rău şi să trăiască mai omeneşte. Cartea şi şcolile nu trebuiesc numai slujbaşilor, ci la tot omul, fie el ce-ar fi. Cărţile ţi-s cei mai buni prieteni, căci te sfătuiesc fără să te râdă”. Apoi se făcea o evaluare a ispitelor care îi pândesc pe cei tineri: „Cinstiţi săteni! Vedeţi singuri că lumea, de la o vreme, a început să se schimbe şi halal ar fi dacă s-ar schimba în bine. Vedeţi că tineretul de azi a pierdut ruşinea, nu cată în cinstea bătrânilor şi nu le mai iau în seamă vorbele, iar rânduielile noastre din vechime nu le mai plac. În schimb, fuduliile şi păcatele cele mai grele le fură minţile”. Femeia leneşă, o dihanie În virtutea...

Conferința „Trecutul recent între imagine și realitate. Pledoarie pentru Muzeul Crimelor Comunismului”

La Muzeul Național de Artă al României a avut loc  miercuri, 15 februarie 2017, orele 18.30 conferința „Trecutul recent între imagine și realitate. Pledoarie pentru Muzeul Crimelor Comunismului'', susținută de Radu Preda, președinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. „CE SE POATE OPUNE DRAGOSTEI, ADEVARULUI, LUMINII SI BLÂNDETII, DECÂT URA, MINCIUNA, ÎNTUNERICUL SI BESTIALITATEA?   COMUNISMUL NU ESTE DECÂT PREZENTA SATANEI PE PAMÂNT. COMUNISTII AU FACUT DIN IDEOLOGIA LOR O RELIGIE, CARE, ÎN OPOZITIE CU ACEEA CRESTINA, ESTE RELIGIA URII, A MINCIUNII SI A CRIMEI, RIDICATE LA RANGUL DE „VIRTUTI”; SI NU SE RASPÂNDESTE DECÂT PRIN MINCIUNA, NEÎNCREDERE, TEROARE SI FRICA. PE PLAN SPIRITUAL, SCOPUL SAU ESTE DEZUMANIZAREA OMULUI, IAR PE PLAN MATERIAL: MIZERIE, FOAMETE SI LIPSA. CUM S-AR EXPLICA ALTFEL ATÂTA URA, BESTIALITATE, CINISM SI PLACERE SADICA DE A-TI CHINUI SEMENUL SI A-L UCIDE?” MARTURISIRI DIN MLASTINA DISPERARII

Lanţul uman care a salvat Ţările Baltice

Pe 23 august 1989, la 50 de ani de la semnarea Tratatului Ribbentrop-Molotov, aproximativ două milioane de oameni s-au strâns pentru a protesta într-un mod paşnic împotriva ocupaţiei Uniunii Sovietice. Oameni din cele trei Ţări Baltice au format un lanţ uman care s-a întins pe 600 de km, dorind să arate întregii lumi dorinţa de independenţă, dar și solidaritatea care îi unea. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mai exact pe 23 august 1939, a fost semnat pactul de neagresiune Ribbentrop-Molotov, denumit astfel după miniştrii de externe ai Germaniei şi Rusiei care au semnat documentul, Viaceslav Molotov şi Joachim von Ribbentrop. Prin acest pact, cele două îşi împărţeau Europa de Est, Ţările Baltice intrând sub sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. La sfârşitul anilor ’80, efectele pactului încă se mai simţeau. Dominaţia sovietică a continuat, cu toate că Rusia a negat existenţa unui astfel de document. Ba mai mult, afirma cu tărie că cele trei ţări au dorit de bunăvoie să fie membre ale URSS. La 50 de ani de la semnarea pactului, locuitorii celor trei state au cerut să se facă public secretul protocoalelor şi doreau independenţa teritoriului baltic. Tensiunile dintre sovietici şi ţările baltice erau din ce în ce mai pronunţate. Lituanienii au reuşit să strângă peste 2 milioane de semnături prin care doreau retragerea Armatei Roşii. Ruşilor le era teamă de o reacţie violentă din partea protestatarilor, dar liderii României şi Germaniei de Est, Nicolae Ceauşescu şi Erich Honecker le-au promis ajutor armat în caz că vor...